Iubiri de rahat
(Veneţia, piaţa de peşte, 2007)
E liniştitor să stabileşti cu ex-ul, că indiferent de traseele individuale alese după despărţire, voi doi veţi rămâne prieteni. Nu de alta, dar relaţia voastră, spre deosebire de majoritatea celor trăite de pământenii obişnuiţi, are ceva mult mai nobil. Ar fi nedrept şi de-a dreptul josnic, ca ulterior să nu oferi măcar o fărâmă de prietenie după atâtea momente speciale. Argumente găseşti într-o clipită: prima îngheţată cu gust de scorţişoară, a doua întâlnire, prima partidă de amor. Vă leagă fire delicate în suflet.
Te încearcă un sentiment confuz, un amestec bizar între duioşie şi respect. Observi lucid cum vă destăinuiţi mult mai mult decât în timpul relaţiei, “vă înţelegeţi şi comunicaţi incomparabil mai bine”, vă iertaţi şi vă recunoaşteţi greşelile.
Şi totuşi…
După un timp, eşti cam scârbit pe alocuri. Harta prieteniei dintre voi e cam de rahat. În acele momente sublime la sfârşit de zi, când pui capul pe pernă şi ţi se închid ochii, te cuprinde un gând hain. O voce afurisită îţi şopteşte înţepător că prietenia ta contrafăcută e de fapt … o formă involuata şi diformă a iubirii pierdute.
(Şi în loc de concluzie, o fotografie făcuta anul trecut in Veneţia.)
8 comments so far
Leave a reply
Nu generaliza. Este de rahat doar atunci cand unul dintre voi e ipocrit si de fapt nu crede nici macar in prietenia aia. Am patit si eu; nici macar n-a fost ideea mea. De fapt era un pretext. Dar poate sa si mearga si e chair foarte ok. Depinde de persoana. Nici nu trebuie sa stabilesti nimic verbal — daca merge functioneaza de la sine oricum.
De ce eşti mă rău şi zici “contrafăcută”, ha? … şi da, poate fi (“o formă involuata şi diformă a iubirii pierdute”)! :(
:))) Recunosc, aici şi acum, că în treburile amorului sunt un biet şi etern boboc. Mai departe, ştiu că ce-i contrafăcut pentru mine, poate fi (este) veritabil pentru alţii – şi invers, la o adică. Cel mai tare e că ştiu că nu spun nimic e-f-e-c-t-i-v şi nici a-f-e-c-t-i-v nou sau memorabil, orice mi se poate demonta, dar, dragii mei, singura mea eroare e tonul general & generalizant folosit.
Eu, de fapt, vroiam să scriu în cheie personală, dar nu mi-a ieşit. :)
Sorry :)))
Eu am înţeles perfect că e în cheie personală şi nu generalizată… şi tocmai de asta îmi pare rău că ai zis “contrafăcută”. Dar tu ştii cel mai bine…
Mie îmi place fotografia… mă incită la o amestecătură de idei, imagini şi cuvinte… de unde s-ar naşte nişte… “Iubiri decapitate”.
Iubiri sub ghilotină…:)
Citind asta, m-am intristat. poate ca ai scris doar in cheie personala, dar…dupa cum vezi, pe unii ne-ai atins, pe altii nu…Poate ca dupa ce o iubire moare lasa totul parjolit in urma si nu mai e loc de prietenie. Ironia e ca daca rupi orice contact, doare, iar daca “ramaneti prieteni” si asa doare si…te simti cum ai zis tu. Poate doar trecerea timpului rezolva totul, sau doar atenueaza? si cad in uitare atatea mici detalii care erau importante “inainte”…Pana la urma, de ce am vrea prietenii cu orice pret? To talk and smile when everything is crashing inside you..Ce ciudati suntem facuti si noi, oamenii si mai ales ce ciudate sunt intamplarile astea, cand vrei sa fii bun, dar esti rau de fapt…cu tine in primul rand.
In fine, nici eu nu vreau sa generalizez…se pare ca iarasi nu aveam nimic concret de zis :-)
But I will keep on reading :o)
Claude
Claude, I will be reading u 2, scrie cum iți vine, nu-i concurs de concretisme. Din marea de oameni care ‘trag’ (obsesiv & chinuit) de tema iubire și relații, adesea în căutarea unor rețete sau răspunsuri superconcrete (!), îi prefer pe cei care generalizează. Îmi par mai nevinovați! :DDD