Să ne pupăm statistic

Poza am făcut-o în 2005. Vedeţi în imagine podeţul care desparte Satul, preocupat de marea integrare, de Păşune, cu vacile ei lăsate în voia sorţii de către cei doi adolescenţi pierduţi într-un sărut.
Dacă 3 milioane de români se săruta de trei ori pe zi-fireşte, le-am estimat doar pe alea date şi primite cu ochii închişi-atunci avem un număr formidabil de 9 milioane pupături sincere pe zi. Să presupunem că, din cele trei pupături pe zi, zâmbeşti o singură dată. Să presupunem că un sărut din şase este urmat de o îmbrăţişare. Să zicem că unul din trei oameni alătura şi-un ‘te iubesc’ sărutului.
Şi atunci, cum naiba figurăm în topul european al fericirii printre ultimele locuri ? Avem deci anual un miliard şi ceva de zâmbete, 500 de milioane de îmbrăţişări şi milioane de ‘te iubesc’-uri. Oare nu e suficient să concluzionăm, exact şi fără dubii, că măsurarea fericirii, prin statistici sau cu chestionarele pe masă, e cam trasă de păr ? :))
6 comments so far
Leave a reply
Ma dau in vint dupa acel “glare” din coltul din dreapta-sus. Poate veni de la aparatul de marit, de la scaner, de la un filtru prost sau murdar, sau poate din post-procesare. Insa cred ca e “vina” obiectivului. Ce obiectiv este, daca se poate?
Canon FD 50mm f1.4. Varianta romantica: stralucirea e rezultatul neglijentei mele la developare, cand am uitat sa astup gaura cheii, asa ca lumina din hol, pic-pic, s-a asezat pe marginea filmului :)
Varianta reala: putin dodge din photoshop in coltul dreapta sus, acolo unde era soarele.
Ambele sunt plauzibile :)
Aleg prima varianta. :) Mersi.
excelent lucrat… succese!
foarte buna foto ! imi place si cum scrii.
Dungha, Catalin. Multumiri.