Despre fotografie – (1)
(foto: Checea 2007)
Azi e ziua micilor confesiuni fotografice. Mă declar afectiv zăpăcit.
Hoarde de aparate foto, mici, mari, metalizate, galbene, argintii, colţuroase sau curbate invadează spaţiul public. Cotropesc, val dupa val, sufletele lipsite de griji ale talentelor nedescoperite. Rătăcirea în jungla diversităţii, complexitatea tehnică şi marketingul agresiv naşte experţi atotştiutori şi omniprezenţi. Leaderi fermi. Ghizi irascibili cu minţi tabelare. Sistemul referenţial e unul singur. Al lui. De preferinţă tehnic. Calitate în fotografie înseamna mult, rapid şi lucios. Mai ales lucios. Armonia fotografică al unui chip înseamnă eliminarea imperfecţiunilor. Dacă se poate, din aparat, printr-un algoritm. Aluniţa lui Marylin Monroe a avut doar noroc. S-a născut înainte de Photoshop.
5 comments so far
Leave a reply
Albalux, mda… ce vremurti!
Ai dreptate… mare inflaţie (şi) in domeniul fotografic. Deşi, teoretic, asta ar trebui să ridice cumva nivelul calitativ al fenomenului fotografic în ansamblu, astăzi (ca privitor mai mult sau mai puţin avizat, ca fotograf entuziast mai mult sau mai puţin talentat) este muuult mai greu să sapi prin grămada imensă de nimicuri, platitudini şi nulităţi foto şi să dai peste ceva care într-adevăr merită captat de ochi şi de suflet… poate că asta, într-un fel tare ciudat, face ca un lucru frumos descoperit într-o imensitate de urâţenie inexpresivă să valoreze şi mai mult.
Pe de altă parte, e de înţeles de ce sistemul referenţial e ăsta… lucios, flawless, spotless, trendy… e prea mare bombardamentul informaţional (inclusiv fotografic), prea avem adânc implantat în subconştient tiparul hâtru pe care societatea actuală ni-l impune ca singurul valabil, trend-setter. Dacă nu e lucios, machiat, cosmetizat şi artificializat, nu ne mai atrage… Desigur, asta a generat şi o contrareacţie; dar una nu foarte bine închegată… o estetică a urâtului, dar nu una care mă duce cu gândul la un Arghezi sau la un Hieronymus Bosh… un urât expresiv care are ce spune. Dacă e să mă rezum la fotografie, parcă văd din ce în ce mai des fotografii execrabile din punct de vedere tehnic şi compoziţional care “dau bine” tocmai ca şochează ochiul neantrenat şi necunoscător al unora care consideră astfel de declanşări nefericite ale aparatului foto o mare realizare a postmodernismului ăsta în care trăim.
Dar, până la urmă… de gustibus non…
excelent !
@ anaAyana: Vezi de ce insistă UE sa predăm electrocasnicele vechi ? :)
@ Dan: Ţi-am scris un răspuns luuuung, dar l-am şters, pentru că, între timp, am gasit un link care m-a încântat peste măsură . :)
Leigh Perry – seria fractured
@ alex: mulţumesc
@beze – f interesant ‘fractured’ !!