Povestea lui Azorel

(foto: Timişoara, Piaţa Unirii 2007)

Azorel s-a scuturat de sclipici. Se cam săturase de privirile inocente şi mângâierile domnişoarelor parfumate din piaţa Unirii. Gardienii plăpânzi în uniformă îl indispuneau. Nutrea o admiraţie ascunsă pentru tinerii nonconformişti şi boemi care se adunau la fântână, râdeau tare şi se pupau pe botic. Aveau şi ei, la rândul lor, câte o gardă nichelată pe gât sau pe lăbuţă, dar niciodată nu erau legaţi.