Portret de copil

(C. 2006)

Mi-e tare dragă fotografia asta. Ploua mărunt. Copila se juca la marginea unui desiş, ascunsă sub câţiva arbuşti. A ieşit, s-a uitat curioasă la mine, ne-am zâmbit, şi a plecat capul. I-am făcut o fotografie, după care am plecat împreună în căutarea fraţilor ei mai mari.

Omul şi iepurele

(Periam, 2007)

Marion, sâmbătă noaptea

(Marion Kräutner, Clubul Old Boys, 2008)

Purtând floricele la gât, în tricoul ei verde şi moale.  Extenuată şi respirând ca un fulg. Ştiu că fulgii nu respiră, după cum nici expresii pufoase nu există, dar ea preferă descrierile duioase şi inexacte în locul adevărurilor cizelate. Aşa că … :)

Poveste din studenţie

(Nădrag, jud. Timiş, 2004, examen, copil cu tricou narcotrafico)

M, lector universitar. Obişnuia să examineze studenţii de 10-15 ori la aceeaşi materie. Îşi schimba grila de evaluare la fiecare examen, fără explicaţie.  Zâmbea cinic la fiecare lacrimă scăpată de studentele epuizate după cele 6 ore de examen. Trăia într-o garsonieră mică a facultăţii, împreună cu soţia şi băieţelul de 4 ani.     

Anul 1997. Sâmbătă. Ora 20.00. Într-o sesiune de toamnă.  În holul mare, o grupă de studenţi aştepta rezultatele ultimei re-examinări. Nu treceai examenul, repetai anul. Fum, sticle goale de cola, două neoane obosite pâlpâiau extenuant, luminând zeci de chipuri disperate.  M.  corecta lucrările în cabinetul său.  A ieşit după o oră, a lipit un tabel pe uşa cabinetului, a încuiat uşa care despărţea holul mare de holul biroului său, după care, a plecat. Rezultatele se aflau la 5-6 m. după uşă. Doi băieţi se străduiau din răsputeri să scoată uşa din ţâţâni.  După ceva vreme, alarmat de pizduielile şi urletele studenţilor, a urcat portarul şi i-a trimis pe toţi acasă.

Peste câteva săptămâni, în timp ce se plimba pe malul Begăi cu soţia şi copilul, l-au înşfăcat trei vlăjgani, i-au rupt un picior, după care l-au aruncat în apă.

Sfârşit.

Dialog

 

(foto: Croaţia, 2005 şi Timiş, 2008)

- Alo, salut, aici BZ…

- Da, hei, salut, ce faci dragule ?

- Auzi, te-am sunat să-ţi zic o chestie. Ştiu că-i doar un gând parazit şi siropos, să mă ierţi. Eşti atentă, da ?

- Da, o secundă, stai să ies…da ?

- Măi,  nu ştiu exact ce vreau să-ţi zic,  dar parcă e mai plină ziua când vezi un răsărit şi-un apus.  Ştii, mă uit cum dispare soarele în spatele orizontului. Acasă nu-l prea văd, că-s multe blocuri. Îţi aminteşti de italienii ăia care mergeau la “bird-watching” ?

- Da, haha, stăteau toată ziua pe burtă  şi se holbau la păsări. Aaa, să-ţi trimit un binoclu ?

- Nu măi, îţi ziceam doar, să nu râzi, dar eu…îi cam înţeleg.