Cuţu pufos
(Timişoara, 2006)
Nu ştiu ce-i mai superficial, să pozezi câini la colţ de stradă şi să dai titluri drăgălaşe la poze, sau să pozezi bătrânei cu multe riduri şi să dai titluri funebro-fatale. De fapt, a doua e chiar mojicie, pardonabilă, într-un fel, mai ales când mitocănia este comisă de flăcăii care văd bătrâneţea ca, scuzaţi expresia, “ultima staţie din viaţa unui om”. Ziceam că-i pardonabilă, căci la prima criză de rinichi/fiere /stomac/genunchi/spate, mulţi dezvoltă o empatie sănătoasă pentru bătrâni.
16 comments so far
Leave a reply
Glumind, în cazuri de genul ăsta, se poate spune ca în reclama aia… “N-ai cu cine…”
Vorbind, serios, însă, e aşa cum spui; nu de mult am scris şi eu ceva pe tema bătrâneţii; nu de puţine ori avem ocazia de a observa comportamente juvenile inpardonabile şi abjecte de genul “… te caută moartea acasă şi tu…” Eu mi-aş dori să îi văd pe cei care acum spun aşa ceva la vârsta celor pe care îi umilesc în modul acesta…
Şi nu de puţine ori mi-a fost dat să văd o reacţie extraordinară a celor vizaţi (fie oameni, fie câini)de comentariile pline de înţelepciune ale semenilor… DEMNITATEA
Asta pune cu botul pe labe şi îi face să meargă mai departe cu coada între picioare pe vitejii care găsesc câte ceva de comentat.
În ceea ce priveşte fotografia de faţă, sper să nu greşesc rasa câinelui, dar acestui chow chow i se poate citi în ochi şi în atitudine o extraordinară demnitate, chiar dacă fizic el nu este într-o stare prea bună…
Îmi place foarte mult fotografia. Bravo!
Probabil alora li se pare foarte profund sa pozeze oameni zbarciti de vreme. Plus ca arata si misto mai ales daca o faci albnegru si o intitulezi “capat de drum”,”povestitorul”,”anii mei si tineretea” etc. etc. Si in plus prietenii tai o sa fie foarte incantati ca esti un tip sensibil, un spirit de artist, un OM. Asta se intampla cand sabloane fiapiszte se alipesc unui discernamant subtirel: Se nasc Artisti!
@Dan: cred ca mergi prea departe cu interpretarea :)
@ Dan: :) Cred ca-i o corcitura, da’ din pacate eu nu (prea) deosebesc rasele, in afara de cele foarte cunoscute. N-am avut niciodata caine, deci tind si eu sa-i vad inzestrati cu emotii umane, cand colo, poate nu-i chiar asa. Revin cu completari cand voi avea cutu :)
Am rasfoit posturile de pe blogul tau in cautarea articolului despre batrani, insa tot nu-l gasesc. Imi lasi un link ?
Eu sunt posesor a doi cutzu si a patru pis-pis. Dar caine care sa se uite demn si sfidator la tine cand il alungi nu prea am vazut. Si sa compari emotiile oamenilor cu cele ale cainilor mi se pare o exagerare :) Dar poate intr-una din zile un caine ma va surprinde ;)
@ Andrei: doi cutu si patru pis-pis ? Pai cainii or fi depasiti de situatie :)
Aud si citesc tot mai des despre FIAP si alte derivatiuni. De obicei, cand cineva deschide discutia despre fiap, se lasa cu un circ de zile mari. Eu sper ca din toate clinciurile celor celebrii sa iasa macar un album foto. Un “The best of Romanian Photography in the 20th Century”. Pentru oamenii marunti ca mine. Pentru ca merit. L’oreal.
@beze: cutzii mei sunt grasuti si fericiti. La fel si pisicile ;)
Circul mare il fac fiapoadoratorii. Domnii respectivi nu pot intelege ca ai dreptul sa nu-ti placa ce au lucrat monstrii sacri locali indiferent de “valoarea” ta sau daca ai pus mana vreodata pe un aparat foto sau nu. Si dupa principiul “cine nu e cu noi e impotriva noastra” shunteaza cam pe toti cei care vin pe contrasens.
Atitudinea ma deranjeaza mai mult decat calitatea indoielnica a imaginilor.
Si oamenii marunti merita doar in masura in care aplauda. Eu unul nu prea cred ca merit :p Si nici nu mi-as dori un album cu lucrari de-ale regretatilor Lazaroiu si Faria de exemplu. Degustibus…
Eu da, mi-as dori sa-i vad, pe toti, majoritatea, sau ce-i important, sau ce a fost considerat important. Si sa fie la indemana, nu prin nu stiu ce arhive prafuite. Nu zic expozitie, da’ macar o carte, la o calitate decenta.
Ce vad pe net e putin, e incomplet, e mic, e pixelat, e zgariat.
E dorinta omului marunt. Eu n-am idee ce s-a facut inainte.
de citit
Si eu sunt marunt, marunt de tot. Si nici nu vreau sa creez scandal. Eu pur si simplu vreau sa-mi traiesc viata si sa fotografiez sincer ceea ce ma inconjoara.
Eu ce-am vazut din ceea ce s-a facut inainte, asa putin-mic-pixelat-zgariat, mi-a lasat un gust de artificial invechit. De succes ieftin. De libertate simulata. De proletcultura. De oportunism. Si mai e ceva. Eu nu prea consider normal sa mi se impuna sa gandesc intr-un anumit fel. Fie si prin tonul elogios-mobilizator in care sunt scrie cam toate articolele despre fotostramosii nostri.
Asta cred eu si sper sa nu supar pe nimeni.
@beze: tu ce parere ai de rezumatul respectiv? da-mi un mail, sa discutam mai pe larg :)
@Andrei: nu stiu, poate ai vazut mai mult decat mine din ce s-a facut inainte. Oricum, cred ca sunt de acord cu tine, macar in parte. Ce vreau sa zic insa e ca un fotograf ca Marx Jozsef, patriarh al fotografiei romanesti, mi se pare, orice s-ar spune, un artist remarcabil: http://marx.netsoft.ro/gallery/galerie_ro.html
@beze: legat de textul tau, mie imi place ce zice Silviu Ghetie in albumul ‘7 ani in Maramures’: “cliseele exista doar in mintea noastra pot fi depasite usor daca iubesti ce pozezi si nu iti e teama de ce o sa zica lumea.” (citat aproximativ) Mai ales ca eu nu am poze cu caini la colt de strada… Ar trebui sa iau masuri! Si niste caini! :))
@Andrei Baciu (acu’ va pot diferentia :)) Asa-i! Si multam de link!
Nu stiu daca e cliseu sau nu, dar catelul e foarte simpatic si imi place poza.
mersi :)
“ultima statie” – da, nu se poate uita o poja ca asta… http://www.foto.md/ro/photo/12215
… si sadismul din legenda: “cuvinte-cheie: tren, batranete, ultim”.
Totul, cum ziceam, pana la prima criza de fiere. :)