Azi am râs

(Nădrag, 2005)

Nu-mi găsesc cuvintele. Stau al dracului încâlcite, undeva sub cearcănele mele. Priveam azi doi tineri pletoși, indesați într-un bar mic-mic, cu două microfoane și un public suspect de tânăr. Cântau ceva, cumva. Le curgeau din gură șuvoaie de versuri comice. Câteva fraze vitriolante și zemoase despre manele și câteva versuri despre presupusul rahat pe care-l lasă în urmă presupusa iubire presupus adevărată. Și râdeauuuuu toți, vai, dar râdeau ca la Charlie Chaplin.

(Această postare este dedicată cîrcotașului roz :) )