Arhiva pentru octombrie, 2008| Pagina de arhivă lunară
Comentarii (4)
( Sofia, ora 09.00, Vine iarna…
Scrieti un comentariu
(Croaţia, 2006)
…scapă cine poate. :)
La băut cu firma
Comentarii (2)
(2006)
Am constatat ieri cu satisfacţie că adevăratul team-building de firmă se face exclusiv în birturi. În lipsă de resurse interioare şi de timp, se mai organizează câte o băută strategică, o ieşire spontan-programată pe mailul de office, genul de nopţi lungi învăluite în fumul dens al cârciumilor, când caracterele se netezesc iute într-un pahar de votcă scumpă ca, apoi, să înceapă o tăvăleală sensibilă şi siropoasă prin chestiunile companiei. În aceste seri splendide, secretara şi ochelarista fără nume de la recepţie, altfel ignorate tot anul, devin vedetele serii, pentru că softiştii beţi cui îşi degroapă din arhiva studenţească glumiţele cu tentă explicit sexuală. Ăi mai sentimentali, oarecum jenaţi de situaţie, îşi găsesc un partener mai serios de discuţie, de obicei primul din stânga, pe care îl vor teroriza tot restul serii cu rămăşiţele aspiraţiilor sau viselor defuncte în adolescenţă. E mult mai bine aşa, îmi spuneam, în fond, cam după a patra zi, când dispare roşeaţa ochilor şi stânjeneala mahmurelii, rămâi cu o senzaţie plăcută despre colegi şi, dacă ai noroc, cu ceva informaţii cruciale pentru cariera ta. Mai important e însă că nu te-a târât compania pe nuştiucemunte superb, dar pe care tu nu l-ai văzut, căci echipa se coagula într-o sală puturoasă de training, cu vedere spre şosea.
Copiii dealurilor
(2006 – publicată în OSCE Magazine October – November 2008, copertă spate )
Explicaţie naivă a crizei economice
(Croaţia, 2005)
E criza structurilor financiare complexe, în care profesioniştii trasează sobru liniile profitului şi profilează trăsăturile individului debitor şi solvabil. Dacă nu eşti tipul omului în goană constantă după bani, n-ai moştenit nimic, iar pentru tine formula intimă a fericirii exclude speculaţia, parvenirea prin linguşeală (sau ‘networking’), rinichii şi week-endurile donate exclusiv carierei, atunci eşti într-o oarecare încurcătură. Pentru că oricum ai calcula, cu soţia, excelu’ sau expertul, visul unei garsoniere mici, de la fereastra căreia nici măcar stelele nu le vezi, devine realitate doar prin contractul sec dintre tine şi Bancă. Numai că, spre deosebire de previzibilitatea desfăşurătorul de plăţi, spiritul, după vreo 20 de ani, s-ar putea să o ia pe un drum mărginaş dar mult mai respirabil. Şi da, criza economică apare când multe spirite obosite o iau şovăitor pe alte cărări, bune sau rele. :)
Lutierul din Kovacica
(Serbia, Octombrie 2008)
Om blând. :)
later edit, încă una :)
