Arhiva pentru noiembrie, 2008| Pagina de arhivă lunară
Pizza sau mămăligă ?
Comentarii (9)
(Sfânta Elena, Caraș-Severin, Noiembrie 2008)
(Timișoara, Noiembrie 2008. “Pizza Obama. Felicitam America pentru pentru alegera facuta! . Sunca, salam, mozzarella, ardei copti, masline. 300 gr – 11 lei / 540 gr – 17,5 lei” )
Din ciclul viața mea de ong-ist
Comentarii (3)
(2006)
La noi, multe evenimente caritabile se desfășoară într-un loc în care, în afară de beneficiari, fie ei puști orfani, bătrâni sau handicapați, tot decorul pare a fi rupt dintr-o poveste. Eleganță, primire caldă, atmosferă, șampanie, șamd. Până aici, totul bine și frumos. Meșterii evenimentelor știu foarte bine că, la bal, contrastul dintre țoalele scumpe și imaginea nefericiților deschide portofelele. Pentru sărmani, însă, după ce bula mediatică se dezumflă și vedetele se retrag, de multe ori nu se schimbă nimic. Cei care au lucrat măcar o săptămână ca voluntari sau ong-iști știu că, indiferent cât de mulți bani ai adunat la un eveniment, performanța reală nu e să-i decontezi corect, ci cu banii ăia să-ți croiești drum printre instituții, funcționari, să armonizezi colegii colerici și idealiștii care vor să salveze lumea, și, la final, după ce îți notezi eșecurile, să nu dai vina pe conjunctură. Conjunctura în domeniul social va fi întotdeauna nefavorabilă, în fond, de aia ești acolo.
Două femei
Comentarii (4)
(2006)
O asistentă m-a sărutat pe obraz în timp ce mă dezmorțeam după operația de apendicită. Eram adolescent. Mă trezisem complet buimac după anestezie, capul îmi vuia îngrozitor, mă simțeam complet secat. Priveam tavanul jegos înercând să să mă agăț de ceva. Asistentele se perindau molcom prin salon. Una dintre ele, cred că avea vreo 40 de ani, s-a aplecat ușor deasupra patului. Capul ei plutea la câțiva centimetri de mine. A zâmbit cu blândețe și m-a sărutat pe obraz. Ca un fluture. (Timișoara, 1996)
La o masă stăteau doi ruși bine făcuți. O jună bombată, pesemne prietena unuia, turna consecvent vodcă în paharele malacilor. Îi priveam pe furiș, mai mult dintr-o curiozitate antropologică, și nu-mi venea să cred câtă vodcă îngurgitau. Ghinion. Diva, observând privirea mea, după o scurtă consultare cu malacii, s-a apropiat cu pași repezi spre mine. M-a prins gentil de încheiătură, cam cum te-ar prinde un pit bull when having a bad hair day, și mi-a țipat un pașli drept în frunte, târându-mă spre ringul de dans. N-am apucat să scap nici măcar un simplu şi universal what the f***, auzeam doar cum mă îndepărtez de hohotele colegilor mei ucrainieni… (Ucraina, 2006)
30.
(Moldova, 2006)
Azi împlinesc 10 ani. Am mâncat la lumina lumânărilor. În magazin s-au băgat banane verzi. Le-am pus la copt pe dulap. Inelul de la cravata de pionier are un gust cu totul special.
Azi Împlinesc 20 de ani. Sunt ca un tigru. Pulsează totul în mine. Sunt asediat de gânduri categorice, mă duc în Africa. Voi privi elefanții și apusul de soare cu un Marlboro în colțul gurii.
Azi împlinesc 30 de ani.
Strada mea
(foto: 2006, Asta-i ulița din satul bunicilor pe care mă dădeam cu săniuța, undeva între anii 1985-1993. My sweet lord. )
Lindenfeld, satul părăsit
(Lindenfeld, 2008)
(Lindenfeld, 2008)
(Lindenfeld, 2008)
Alte poveşti:
* Lindenfeld – tărâmul care se ascunde, LINK
* romanul Lindenfeld de Ioan T. Morar, LINK
* Harta Lindenfeld, LINK
