Lindenfeld, satul părăsit
(Lindenfeld, 2008)
(Lindenfeld, 2008)
(Lindenfeld, 2008)
Alte poveşti:
* Lindenfeld – tărâmul care se ascunde, LINK
* romanul Lindenfeld de Ioan T. Morar, LINK
* Harta Lindenfeld, LINK
12 comments so far
Leave a reply
-
Comentarii recente
alin si nadja on Din ciclul viața mea de o… alin si nadja on Aproape ha ha ha Claude on Frânturi (2) beze on The fish doesn’t speak. … hajdu tamas on The fish doesn’t speak. … Stefan on În câte zile se strică o roșie… aLINuTzA on Frânturi (2) beze on Frânturi (2)
in acest sat vroia o prietena sa mergem, anul trecut; nu stia exact cum se numeste, si nici unde e; doar ii spusera unii ca exista satul asta parasit; imi place tot articolul
Mergeti, mergeti, cat mai repede, pana nu se erodeaza & vandalizeaza complet casele. Cu grija insa la caini :)
:)) da, pai tot anul trecut, cand ne plimbam pe cocalurile alea de pa langa Garana(eram 2 persoane), au aparut dulai din aia de la stana. pfuai…asa m-am speriat; noroc insa ca n-am luat-o la fuga, dar cu grija si mergand usor, am cautat sa iesim din raza lor vizuala
Daca stiam ca mergi veneam cu tine. Oana a fost cu un an in urma cu o prietena de-a ei si un tip din Bucuresti. Pentru caini am sa-mi iau spray. Nu-mi plac deloc intalnirile de gradul trei cu caini.
superbe
Krissa: Multumesc. :)
Gelu: Nu m-as baza pe spray. Pentru cainii aia e apa de colonie. :)
mi-nu-na-te fotografii!
tzup la blogroll :)
:) Mul-tzup-mesc :)
Salut
Am fost in Lindenfeld in anul 1993. Pe vremea aceea mai traia acolo un singur batran, ramas sa moara singur in satul parasit de catre nemtii plecati inapoi in Germania. Am cateva poze de acolo postate pe blog. Stiu ca Lindenfeld a fost un fel de colonie penitenciara infiintata de catre Maria Tereza. Intr-adevar, un loc plin de mister, de povesti ascunse de zidurile parasite. Stiu ca accesul era f greu, un drum lung de doua trei ore, pieptis la deal. Nu imi mai aduc aminte numele batranului. Avea la 80 de ani… I-am zis ca bine ar face daca ne-ar prezenta satul pustiu. Pentru ca stia povestea fiecarei case in parte. A fost bucuros de oportunitate. Am ramas cu gura cascata atunci cand, ca sa iasa din curte s-a schimbata in hainele “de oras” … ca sa nu arate ca toti tiganii locului. A vorbit cu respect despre fostii vecini si a tinut sa spuna ca ii pare rau de biserica ce (atunci… 16 ani in urma) sta sa se darame.
Multumesc autorului acestui blog de a imi fi adus aminte, in mod placut si trist de acel loc uitat de lume.
Va salut pe toti !
http://atelier.liternet.ro/arhiva/1859/Voicu-Bojan-Cosmin-Bumbut-Mircea-Gherase/Lindenfeldtaramul-care-se-ascunde.html
Salut,
Ultimul om al locului cred ca se numea mos Vichente. Prin 2004 l-a fotografiat Cosmin Bumbut(vezi link)
Cand am fost eu pe acolo, era doar un singur om, jerpelit si cu privirea tulbure. Ne-a spus, pe un ton autoritar, ca el “pazeste” satul. Dupa cateva vorbe s-a mai muiat, dar tot n-am aflat de unde vine si de ce sta acolo.
ps: m-am uitat pe blogul tau, unde sunt pozele cu Lindenfeld :) ?
Ultimul locuitor german din Lindenfeld se numea Paul Schwirzenbeck. A murit in 1998 la spitalul din Caransebes, dupa ce fusese accidentat de o masina in acel oras.