Din ciclul viața mea de ong-ist

(2006)

La noi, multe evenimente caritabile se desfășoară într-un loc în care, în afară de beneficiari, fie ei puști orfani, bătrâni sau handicapați, tot decorul pare a fi rupt dintr-o poveste. Eleganță, primire caldă, atmosferă, șampanie, șamd. Până aici, totul bine și frumos. Meșterii evenimentelor știu foarte bine că, la bal,  contrastul dintre țoalele scumpe și imaginea nefericiților deschide portofelele. Pentru sărmani, însă, după ce bula mediatică se dezumflă și vedetele se retrag, de multe ori nu se schimbă nimic. Cei care au lucrat măcar o săptămână ca voluntari sau ong-iști știu că, indiferent cât de mulți bani ai adunat la un eveniment, performanța reală nu e să-i decontezi corect, ci cu banii ăia să-ți croiești drum printre instituții, funcționari,  să armonizezi colegii colerici și idealiștii care vor să salveze lumea, și, la final, după ce îți notezi eșecurile, să nu dai vina pe conjunctură. Conjunctura în domeniul social va fi întotdeauna nefavorabilă,  în fond, de aia ești acolo.