Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus
Filmul Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus putea fi despre fotografie sau iubire, dar n-a fost. Dragostea, pretext pentru fotografie. Fotografia, pretext pentru dragoste. Spuneţi-mi voi, cei pricepuţi ? Un soţ fotograf (profesionist) și o soţie (casnică, dulceagă – înlăcrimată până la refuz, dar cu aspiraţii), primul, caracter slab (definit), preocupat de foto(-business și income), a doua, soţia munte de complexe – în iluzia scenaristului -aşteaptă amândoi (şi uită, în final, de) momentul decisiv. Ochii şi vocea lui Robert Downey Jr. trag filmul, trag, trag, lent (şi fermecător, pe alocuri) timp de 122 de minute. Eu, ca fotograf amator, m-am simţit ca vegetarianul care trebuie să extragă un broccoli verde crud de sub platoul medieval de carne. Despre iubirea care (ne/te) mântuie, zic pas (eram într-o pasă nesimţitoare), alternativele (opuse şi propuse) – familie ori artă – m-au obosit. Mi-a plăcut sunetul.
(În realitate, Diane Arbus este o fotografă extraordinară. LINK)
9 comments so far
Leave a reply
… perfect de accord. Am facut eforturi supra-omenesti sa trec macar de jumatatea filmului. Nu-mi venea sa cred ca nu mai incepe odata ceea ce trebuia sa vad :)
Hmm I want to see this as well.
mi-a placut ce am vazut si am citit pe la tine :)
o sa revin
:)
tocmai s-a terminat filmul..nu prea stiu ce sa zic
nu a fost chiar asa rau, oricum se putea mai bine cu siguranta (in afara de casting, ala mi-a placut)
Sigur ca se putea mai bine, am stat si eu o zi sa-l mestec, dupa care am scris cele de sus. Acum poate as reformula.
a fost mult prea fain filmu…si m a tinut in suspans pana la sfarsit…dar banuiesc ca perceptiile si rabdarea masculina e cu totul alta decat cea feminina:)
perceptiile sunt rabdarea e..scuze
@dodo:
N-a fost nerăbdare. Mă pot uita cu stoicism la orice film. :)) La ăsta mi s-a declanşat alarma. :)