C.F.

Ea e verişoara mea, în vremurile când fotografiam pe film şi mă uitam cu nespusă admiraţie la fotografiile lui Claudiu Falub…

Încă  o galerie.

Insula fericirii

(Dino și Fred, noiembrie 2008)

The best job in the world  – mă informează autoritatea de turism din Australia  -   este să stai şase luni pe o insulă urmărind balenele şi ţestoasele, iar la sfârşit să primeşti 70.000 de euro. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât o vacanţă lungă pe o insulă exotică.  Izolat de oameni şi de mizeriile urbane, cu siguranţă trupul şi mintea îşi va regăsi vitalitatea pierdută. So true, so true, îmi spuneam.  N-am ajuns prea departe cu gândul.  Frumuseţea  insulei este incontestabilă, dar să stai şase luni într-un loc golit de oameni,  chiar dacă este un paradis senzorial, mi se pare cam mult.

Nu neg efectul benefic al trândăviei ocazionale sau al izolării  provizorii, dar visul unei desprinderi artificiale din comunitatea ta, fără un scop exact,  doar pentru a sta cu burta la soare  într-o fericire uşoară, mie îmi sună a demisie socială.  Privind lucrurile dintr-o dublă perspectivă, recunosc cu zâmbetul pe buze că e mult mai distractiv să hrăneşti dimineaţa ţestoasele, decât să-ţi baţi capul cu problemele din jungla urbană.  Găselnița asta de promovare a insulelor din Australia este genială. Ce poate fi mai “eliberator ” decât renunţarea la toate obligaţiile tale. Seamănă destul de mult cu visul românului care şi-ar dori  să deţină trei apartamente şi  să trăiască liniştit de pe urma chiriilor.

Jobul chiar există, pentru cine vrea să aplice:  LINK

Mă întreabă un student aiurea cum a fost pentru mine anul 2008. Hai să-ţi povestesc o întîmplare:

O cunoştinţă de profesie  psiholog stătea la o masă cu un fost deţinut. Cândva târziu în noapte, veni vorba despre extraordinarele  drepturi şi libertăţi pe care  le are omul contemporan (de circulaţie, de opinie, expresie, asociere etc.)  Prinsă în verva argumentării şi dorind să exemplifice  aceste chestiuni,  dar neştiind nimic despre trecutul bărbatului, s-a uitat la el spunându-i:

“Eşti liber, înţelegi ? L-i-b-e-r să faci ce vrei tu!! “

Omul i-a răspuns cât se poate amuzat:  “Da, de vreo şase luni…”

Şi ca să răspund la întrebare,  am avut un an plin de umor! :)