Insula fericirii
(Dino și Fred, noiembrie 2008)
The best job in the world – mă informează autoritatea de turism din Australia - este să stai şase luni pe o insulă urmărind balenele şi ţestoasele, iar la sfârşit să primeşti 70.000 de euro. Nimic nu poate fi mai reconfortant decât o vacanţă lungă pe o insulă exotică. Izolat de oameni şi de mizeriile urbane, cu siguranţă trupul şi mintea îşi va regăsi vitalitatea pierdută. So true, so true, îmi spuneam. N-am ajuns prea departe cu gândul. Frumuseţea insulei este incontestabilă, dar să stai şase luni într-un loc golit de oameni, chiar dacă este un paradis senzorial, mi se pare cam mult.
Nu neg efectul benefic al trândăviei ocazionale sau al izolării provizorii, dar visul unei desprinderi artificiale din comunitatea ta, fără un scop exact, doar pentru a sta cu burta la soare într-o fericire uşoară, mie îmi sună a demisie socială. Privind lucrurile dintr-o dublă perspectivă, recunosc cu zâmbetul pe buze că e mult mai distractiv să hrăneşti dimineaţa ţestoasele, decât să-ţi baţi capul cu problemele din jungla urbană. Găselnița asta de promovare a insulelor din Australia este genială. Ce poate fi mai “eliberator ” decât renunţarea la toate obligaţiile tale. Seamănă destul de mult cu visul românului care şi-ar dori să deţină trei apartamente şi să trăiască liniştit de pe urma chiriilor.
Jobul chiar există, pentru cine vrea să aplice: LINK
Mă întreabă un student aiurea cum a fost pentru mine anul 2008. Hai să-ţi povestesc o întîmplare:
O cunoştinţă de profesie psiholog stătea la o masă cu un fost deţinut. Cândva târziu în noapte, veni vorba despre extraordinarele drepturi şi libertăţi pe care le are omul contemporan (de circulaţie, de opinie, expresie, asociere etc.) Prinsă în verva argumentării şi dorind să exemplifice aceste chestiuni, dar neştiind nimic despre trecutul bărbatului, s-a uitat la el spunându-i:
“Eşti liber, înţelegi ? L-i-b-e-r să faci ce vrei tu!! “
Omul i-a răspuns cât se poate amuzat: “Da, de vreo şase luni…”
Şi ca să răspund la întrebare, am avut un an plin de umor! :)
7 comments so far
Leave a reply
:))) super tare job….cat despre demisia sociala…depinde, daca ai si wireless..:)))?
Daca ma lasa sa-mi iau coniac aproape m-as duce.
jobul a afost dat si la posturile de televiziune. Totul e pt reclama, in fond, dar vor fi probabil destui naivi care sa incerce sa aplice
Citeste An Outpost of Progress a lui Joseph Conrad daca n-ai facut-o deja si mai gandeste-te.
Slusi: No, thanks, I really love my offline life! ;)
@MP: corect, asta schimba datele problemei. Cel putin pentru o noapte :)
@ggl: lista mea de carti/articole necitite e lunga, asadar, fa si tu un rezumat, zi-mi o concluzie, ca n-am s-o citesc prea curand. :)
:)))) coniac…sau votca, whiskey…mda…recunosc, eu un argument f bun in fata wireless-ului..vorba aia, tot intr-o lume alternativa te poate duce:)
Rezumat-concluzie: Cei doi colonisti albi, Kayers si Carlier, care trebuiau sa vada de bunul mers al statiei au ajuns ca in final sa se fugareasca prin adapostul in care locuiau din cauza unor cuburi de zahar. Speriat fiind, primul l-a impuscat pe celalalt prin perete, pentru ca apoi sa se spanzure chiar in ziua in care a sosit vaporul de aprovizionare.
Ai aici rezumat mai pe larg: http://en.wikipedia.org/wiki/An_Outpost_of_Progress