Poveste cu tâlc
(Nădrag, 2005)
O fotografă numită Sheila afişează o poză “pictorializată” în fotoşop pe un site public. (LINK)
TinEye este un search engine făcut mai ales pentru fotografi şi care are un algoritm de căutare sofisticat. Cu puţin noroc, îţi poate găsi fotografia şterpelită chiar dacă a fost modificată substanţial. (ex. decupată) (LINK).
Într-o bună zi, cu ajutorul TineEye-ului, Sheila îşi caută pozele pe internet. Află despre o editură, dintr-o ţară îndepărtată, care i-a furat poza şi a folosit-o pentru a ilustra coperta unei cărţi. A contactat o firmă de avocaţi din capitala ţării respective şi i-a uşurat pe furăcioşi de 1000 Euro. Furăciunea devine studiu de caz pe blogul oficial al motorului de căutare. (TinEye earns a star: TinEye helps Sheila Smart recover 1000 euros and that makes us happy)
Editura care a publicat cartea se numeşte, parararam: Nemira, din Bucureşti, România. Şi să vă zic poanta: titlul cărţii cu furăciunea pe copertă este…Plagiatul. (LINK)
Vă rog să nu-mi spuneţi că aşa ceva se poate întâmpla în oricare altă ţară. :)
22 comments so far
Leave a reply
Nu se poate aşa ceva! :)) Titlul cărţii e cireaşa de pe tort.
(Nu, nu se poate întâmpla în oricare altă ţară aşa ceva, dar şi ei le au pe ale lor, cu nimic mai bune decât ale noastre, relativ la chestiile esenţiale, adică.)
Da, corect, or fi relele ALTELE, dar ASA ceva ? Rasu-plansu-cocktail-de-romanica mai rar :)
Clar!! Îmi aduce aminte de paradoxurile din Caracal. (Ex.: în Caracal există o singură şcoală. Se numeşte Şcoala Nr. 2 din Caracal.)
Numai 1000 Euro?!
Pacat… meritau un bonus mai mare…
1000, dar fara proces, doar prin negociere. Uite ce zice fata:
“After much negotiation (and receiving advice from a Bucharest law firm, gratis), they settled for 1,000 euros which is far less than the usual five times FotoQuote price but I consider myself lucky they settled my claim, which is more than can be said regarding a US website which is still using one of my images and has never acknowledged my email.”
Bai, aproape sa ma prabusesc cu scaunul de ras. E povestea anului. Fara discutie.
Nu numai ca e o poveste cu talc, e genul de poveste din care se nasc bancurile bune (e.g “care-i culmea plagiatului?”)
Ba, eu un lucru nu inteleg. Imi cam dau seama DE CE au sterpelit poza, dar nimeni, chiar nimeni in editura aia sa nu faca un declic eliberator in cap si sa exclame: “Fratilor, daca se afla, ne facem de ras big time!”
In topul meu de povesti, pe locul 1 e o nuvela SF despre doi scriitori, in care unul calatoreste in timp ca sa-l plagieze pe celalalt. Ambii publica in timpul lor aceleasi story-uri si amandoi se acuza reciproc de plagiat, iar povestea devine o incalceala atemporala & psihotica :) Sigur, macar asta e fictiune…:)
Declicul a fost, dar a sunat cam asa:
“Ba, traitiar (sic) daca se bungheste?
Daca se bungheste ce?
Unu la mana: crezi ca o sa vina pana-n romanica?
Doi la mana: daca vine sa ne dea in judecata, in sistemul judiciar de la noi… deci… vreau sa-ti zic ca… efectiv a pus-o.
Da’ stai fratioare linistit ca tipa aia habar n-are unde-i Romania…”.
Pe mine chiar m-a surprins ca s-a ajuns la avocati.
Oricum, bine ca a avut gagica inspiratie si s-a oprit acolo, la mia de parai, ca daca ajungeau la judecata… si trebuia sa vina la Bucuresti sa ia copii legalizate de la circumscriptia financiara de pe langa judecatoria sectorului 3 si toate capcanele de pe Golgota birocratica din Romania… isi tragea un glont in cap. Le facea cadou poza.
Tudor, esti mortal. :)
(deci tipa musai ca o ramas cu impresia ca avem o justitie eficienta si oameni misto care mai calca stramb, dar apoi isi recunosc ispasiti greselile si…platesc ? :D )
[...] sau scris şi făcut Posted on 19/06/2009 by Dan Iancu “pontul” ar fi haios dacă nu ar fi [...]
mai tare ca mos craciun si ca osul de meduza. :) cum dracu sa te faci de ris in asemenea hal. tipic romanesc.
Mda, ar trebui să fie amuzant dar nu e. Chair deloc.
poate asta a fost ideea de la inceput. Sa-si faca reclama la carte printr-un plagiat :))
Da, da. S-a mai intamplat si cu poza unui ucrainean.
http://gnato.deviantart.com/journal/11346085/
Deci nu doar Romania e de caca.
O, nu, de unde concluzia asta? :)Cine a zis ca Romania este de stelute-stelute?
beze, just, nu s-a spus asta. Formularea corectată:
Deci aăa ceva se poate întâmpla în oricare altă ţară!
:)
No vezi, da’ la capat mai e si un smiley, deci avem o concluzie dulce-amara.
In general ma binedispun cazurile astea deoarece:
1) aia buni castiga *mai mult decat o victorie morala
2) raii recunosc ca au gresit
Happy end, si nu la Hollywood, ci acasa.
Da, da. E bine cand se afla de plagiat si se face ceva in privinta asta, chiar daca este mai rar. Cu siguranta iti aduce un zambet pe buze.
Pe mine ma distreaza cand descopar eu ‘mini’ plagiate si-i mustrez pe cei care au calcat gresit.
Deci americanii sunt si mai nesimtiti. Rusine Nemira, dar bine ca ti-ai spalat “obrazul” in cele din urma… :(
Cartea e foarte bună, păcat că îi mânjesc prestigiul cei de la Nemira! :(
De invatat din povestea relatata.
Un program util in acest caz;drepturile de autor ar trebui sa fie respectate.