Frânturi (2)

(Omul şi Fazanul, Periam, 2007 –  Omul şi iepurele)

Ştire (ne)uitată:  Saramago la film.  Un sărut. Link.

E uimitor cât de bine pot articula toţi incoerenţii sau bâlbâiţii  înjurăturile, când şi dacă este cazul, de exemplu în timpul meciurilor de fotbal. Duşmănia este, orice s-ar zice, un bun logoped.

Boris Vian în “Spuma zilelor”: “Două tinere trecură pe lîngă el şi pătrunseră în vestibulul imobilului. Inima i se umflă peste măsură, îşi pierdu greutatea, îl ridică de jos, şi Colin intră după ele”

Banalitate: toţi fotografii pe care-i admir scriu bine.

Israel, acu’ multă vreme: o singură imagine mi-a rămas întipărită definitiv în minte, o fată abia trecută de adolescenţă cu o puşcă sniper în spinare.

Banalitate2: toţi fotografii de care mă feresc ca dracu’ de tămâie sunt dezolaţi şi denunţă “condiţiile, corupţia şi lipsa de cultură vizuală din România.”

Captivii Internetului – cei care vor, tristă neputinţă, să schimbe lumea doar prin Internet.

Captivii implicării  - cei care se implică – în orice, oricând şi cu oricine – ca să schimbe lumea.

Captivii  fotografiei – cei care văd numai prin obiectiv, iar lumina bună e bună numai pentru fotografie.

Captivii solitudinii fotografice- cei care-şi imaginează că un copac singur în vârful dealului înseamnă singurătate.

Exprimarea limpede – ultima frontieră.