Camera bunicului

(2006)

Şi Andrei are o cameră !

Strada mea

(foto: 2006, Asta-i ulița din satul bunicilor pe care mă dădeam cu săniuța, undeva între anii 1985-1993. My sweet lord. )

Poveste din studenţie

(Nădrag, jud. Timiş, 2004, examen, copil cu tricou narcotrafico)

M, lector universitar. Obişnuia să examineze studenţii de 10-15 ori la aceeaşi materie. Îşi schimba grila de evaluare la fiecare examen, fără explicaţie.  Zâmbea cinic la fiecare lacrimă scăpată de studentele epuizate după cele 6 ore de examen. Trăia într-o garsonieră mică a facultăţii, împreună cu soţia şi băieţelul de 4 ani.     

Anul 1997. Sâmbătă. Ora 20.00. Într-o sesiune de toamnă.  În holul mare, o grupă de studenţi aştepta rezultatele ultimei re-examinări. Nu treceai examenul, repetai anul. Fum, sticle goale de cola, două neoane obosite pâlpâiau extenuant, luminând zeci de chipuri disperate.  M.  corecta lucrările în cabinetul său.  A ieşit după o oră, a lipit un tabel pe uşa cabinetului, a încuiat uşa care despărţea holul mare de holul biroului său, după care, a plecat. Rezultatele se aflau la 5-6 m. după uşă. Doi băieţi se străduiau din răsputeri să scoată uşa din ţâţâni.  După ceva vreme, alarmat de pizduielile şi urletele studenţilor, a urcat portarul şi i-a trimis pe toţi acasă.

Peste câteva săptămâni, în timp ce se plimba pe malul Begăi cu soţia şi copilul, l-au înşfăcat trei vlăjgani, i-au rupt un picior, după care l-au aruncat în apă.

Sfârşit.

Cai aproape verzi

 

(Miniş, două mii şi ceva)

Fotografii din alte vremuri, când aparatul era neimportant, iar eu umblam hai-hui zile întregi în căutarea fotografiei desăvârşite. Îmi amintesc cum, după o zi alergătura, îmi îngheţau degetele pe aparat, eram hămesit şi-mi socoteam firfireii nemţeşte pentru ceaiul şi sărutul de la sfârşit de zi.  
   
Între timp, mi-am luat mănuşi de fotograf, cu degete rabatabile, aparat scump, acumulatori de rezervă, geantă antişoc impermeabilă şi neagră, obiective, filtre, carduri de rezervă, cărţi etc. Între timp, am cunoscut şi fotografi. Fermecători, plini de miez şi amabili. Între timp, am cunoscut şi alţi fotografi. Pretenţioşi, contrafăcuţi şi bătăioşi. Între timp, am observat cum fotografii pe care îi admir şi-o trag în freză pe forumurile şi magazinele foto româneşti cu o ferocitate ieşită din comun. De mâine, Chuck Norris se va ascunde în el de ruşine, fără drept de apel. Între timp, nu mai am timp de fotografiat, praful se depune în straturi pe gentuţa (impermeabilă şi neagră) din hol.  
   
Pauză.