(Cheile Nerei, mai 2009)

Apă. Vipere. Mici pe Logan. Lemnele mele, lemnele tale. Foc. Ochi de apă. Pet.  ATV. Mami, tati și ghiulul. Americani superechipați. Izvor rece. Dimineți. Păsări. Brumă.

Și o hartă tare, finanțată printr-un PHARE:  harta Cheile Nerei (LINK) – e mare, numai bună de print!

(Poza am făcut-o eu, în 2006. Azi a scris Marion povestea :)

Știi cum e iarna, când ai vârful nasului permanent umed și rece, ca la câini? Iarna, când te simți special doar pentru că ești singura vietate de pe strada pustie?

Un pițu mic stă zgribulit lângă burlan și te vrei pedepsit pentru că nu l-ai luat cu tine.

Așa că frigul face bine.

Și dinții soarelui la fel. Te-nțeapă mai întâi în ochi și după aceea-n oase,

alunecă-ncet peste case,

până pe stradă, unde zboară umbre noi,

cu sunete de speriat strigoi.

Ce veselie, de a nu privi în soare!

Ci in gheața de sub picioare.

Așa eram și eu! Poate mai sunt și-acum!

Dar iarna plouă-ntruna și sunt prea mulți pe drum.

(Marion Kräutner, Clubul Old Boys, 2008)

Purtând floricele la gât, în tricoul ei verde şi moale.  Extenuată şi respirând ca un fulg. Ştiu că fulgii nu respiră, după cum nici expresii pufoase nu există, dar ea preferă descrierile duioase şi inexacte în locul adevărurilor cizelate. Aşa că … :)