(M. și A., Szentes, 2005 )

Mi s-au lipit cuvintele de cerul gurii, iar de fiecare dată când vreau să scriu ceva, orice, trebuie să-mi scormonesc cu limba toată gura și cuvintele, afurisitele, mi se fac terci în gură. Și în loc să zic lucruri deștepte, așa cum se cade cu vârsta, îmi iese o câte o scriere atât de plată și neadecvată situației, încât îmi vine să mă ascund în mine de rușine. Sunt pierdut.

(Timişoara, 2008)

E plin de gâze în parcul copiilor. Ele dansează nestingherite în lumina galbenă. Elefanţii din beton sunt din ce în ce mai trişti. Nu-i mai călăreşte nimeni. Copiii se joacă în mall. În ţarcul amenajat special pentru ei. Lângă căluţii mecanici.