BZ - poveşti şi fotografii » viaţă de câine

Scârț, A. și Pampon

beze — Wed, 03 Jun 2009 18:39:27 +0000

(A. și Pampon în Scârț, loc lejer, Timișoara, mai 2009)

Posted in viaţă de câine

Frizerie pentru câini

beze — Sun, 05 Apr 2009 12:36:26 +0000

(Timiş, 2009)

Posted in viaţă de câine

Gărâna, 2008

beze — Mon, 16 Mar 2009 12:00:18 +0000

(Gărâna, 2008)

Posted in viaţă de câine

Daisy

beze — Tue, 03 Feb 2009 13:32:43 +0000

(Bazos, 2005)

Posted in viaţă de câine

Căţea

beze — Tue, 16 Sep 2008 08:07:35 +0000

(2006)

Mi-am amintit: câinele-lup african, Basenji, e singurul câine care nu latră.

Praid, 2006

beze — Tue, 26 Aug 2008 07:46:41 +0000

(Fortepan 400, Ilfosol-s)

Cuţu pufos

beze — Thu, 03 Jul 2008 10:05:16 +0000

(Timişoara, 2006)

Nu ştiu ce-i mai superficial, să pozezi câini la colţ de stradă şi să dai titluri drăgălaşe la poze, sau să pozezi bătrânei cu multe riduri şi să dai titluri funebro-fatale. De fapt, a doua e chiar mojicie, pardonabilă, într-un fel, mai ales când mitocănia este comisă de flăcăii care văd bătrâneţea ca, scuzaţi expresia, “ultima staţie din viaţa unui om”. Ziceam că-i pardonabilă, căci la prima criză de rinichi/fiere /stomac/genunchi/spate, mulţi dezvoltă o empatie sănătoasă pentru bătrâni.

Cuţu dulce…

beze — Tue, 29 Apr 2008 08:38:53 +0000

(Valea lui Liman, 2004)

Câinele de mai sus, relativ trist şi aproximativ plictisit de zâmbetele tensionate ale participanţilor la un training, este victima generozităţii umane manifestată îndeosebi în coffee-break-urile superimportante pentru dinamica cursurilor. Pauzele respective sunt un bun prilej pentru iubitorii de animale să îndoape câinii fără stăpân (de pe o rază de 2 km) cu delicioasele cornuleţe ‘Seven Days’ umplute cu ciocolată. După executarea acestui ritual de comuniune sufletească autentică dintre câine şi om, pentru evitarea oricărei neînţelegeri, e recomandat să-i enumeri câinelui, pe un ton ferm, motivele pentru care nu-l poţi lua acasă.

Povestea lui Azorel

beze — Fri, 28 Mar 2008 09:05:31 +0000

(foto: Timişoara, Piaţa Unirii 2007)

Azorel s-a scuturat de sclipici. Se cam săturase de privirile inocente şi mângâierile domnişoarelor parfumate din piaţa Unirii. Gardienii plăpânzi în uniformă îl indispuneau. Nutrea o admiraţie ascunsă pentru tinerii nonconformişti şi boemi care se adunau la fântână, râdeau tare şi se pupau pe botic. Aveau şi ei, la rândul lor, câte o gardă nichelată pe gât sau pe lăbuţă, dar niciodată nu erau legaţi.