“Pacat ca oamenii nu le vad pe maliete asa cum le vad eu, isi zise Jacquemort,si poate ca nici eu nu le vad deloc asa cum spun, dar, in orice caz, un lucru e sigur: daca nu vezi malietele, trebuie macar sa te prefaci ca le vezi. De altfel, sunt atat de vizibile incat ar fi ridicol sa nu le vezi.”

@Iulia: ei, las ca ai si tu poze cu care te poti mandri. Le-am vazut pe blogul tau. Mi-au placut! :)

@CV :) Chiar asa, ce zic “cunoscatorii”? :)

La banalităţi şi mai ales la clişee mă gândesc şi eu de mult timp.

Studiu de caz: 1+1=2 e un clişeu.
1) Avem dreptate uneori să ne enerveze clişeele.
2) Deşi e clişeu, 1+1 fac, totuşi, 2.
3) Dacă frumuseţea e în ochii privitorului (alt clişeu?), atunci şi banalităţile însele sunt, pe jumătate cel puţin, în noi înşine. Incredibil, jur, cât de repede trecem peste “2″, peste “=”, peste grozavul şi puţin înţelesul “+”. (Of, fusei chiar poetic aci. Cuvintele au devenit nişte femei uşoare, iar dicţionarele – bordeluri.) Dacă l-aş înţelege pe “1″, om aş fi. (Iar!…)
4) Avem dreptate să ne enerveze unele clişee. Dar, mă gândesc, celelalte vin din stupida noastră superstiţie că am şti realmente despre ce e vorba. “Doar proştii au certitudini”, spunea un profesor de-al meu din facultate.