Cheile Nerei

(Cheile Nerei, mai 2009)
Apă. Vipere. Mici pe Logan. Lemnele mele, lemnele tale. Foc. Ochi de apă. Pet. ATV. Mami, tati și ghiulul. Americani superechipați. Izvor rece. Dimineți. Păsări. Brumă.
Și o hartă tare, finanțată printr-un PHARE: harta Cheile Nerei (LINK) – e mare, numai bună de print!
Școala

(2005)
3 din Serbia



(2009)
Vedere de pe mal

(Cheile Carașului, aprilie 2009)
Vedere din budă

(Croaţia)
Copil în copac

(2006, Moldova)
Nu mă enervează:
- Copilul din copac care mi-a aruncat pietricele în cap. ( M-a lăsat să-l fotografiez. )
- Acvariul restaurant şi toaletă publică din centrul oraşului Timişoara. Mă gândesc cu o oarecare milă la fudulii expuşi la soare, lac de sudoare şi molfăind o pizza coaptă lângă (în ? ) veceul public.
- Criza. Că n-o prea înţelege nimeni.
- Maşinile second. Pentru că am fost suficient de mult timp supus coşmarului – scump şi jegos – numit CFR.
- Maşinile noi, că sunt mai ecologice.
- Blogurile şi bucureştenii. E multe mişto.
- Gropile - obstacole fireşti & eficiente în calea beamveurilor coapte.
- Roşia mea care *după 17 zile* încă nu se strică. (Să-mi fac o salată ? )
- Pozele altora, cât timp nu mi se bagă în cutia poştală.
- Cunoscuţii online care mă consideră un ( artist ? ) sensibil – ceea ce nu sunt.
- Că nu se vor mai vinde becuri neecologice cu filament.
- et cetera
Frizerie pentru câini

(Timiş, 2009)
Proiect nou
(Câine călărit de copil, 2006)
M-am apucat să fotografiez o roşie de supermarket, în fiecare zi, până se strică. Da, e un proiect complet inutil, fără semnificaţii profunde. Au trecut deja şapte zile şi roşia turcească nu dă semne că s-ar altera prea curând.
Aproape ha ha ha

(Timiş)
Gărâna, 2008


(Gărâna, 2008)
Ciuperca cu apă

(M. și A., Szentes, 2005 )
Mi s-au lipit cuvintele de cerul gurii, iar de fiecare dată când vreau să scriu ceva, orice, trebuie să-mi scormonesc cu limba toată gura și cuvintele, afurisitele, mi se fac terci în gură. Și în loc să zic lucruri deștepte, așa cum se cade cu vârsta, îmi iese o câte o scriere atât de plată și neadecvată situației, încât îmi vine să mă ascund în mine de rușine. Sunt pierdut.
Comentarii (7)
Comentarii (1)
Comentarii (8)







